Ultimul Torah: Duelul Îngerilor

Prefață

Există lumi care s-au născut din lumină, și altele care s-au născut din ruine. Lumea noastră e una dintre cele din urmă. O lume împărțită între foc și apă, între zei și oameni, între cei care amintesc și cei care au uitat.După Marele Război, când cerurile s-au despărțit de pământ pentru mii de ani, iar oceanele s-au ridicat peste cetăți, oamenii au fost aproape șterși de pe fața lumii. Zeii nu s-au mai coborât printre muritori, ci doar umbra lor a rămas, strălucind prin legi. Arhanghelii Gabral și Baal au pecetluit aceste legi în Marele Torah, manuscrisul divin al echilibrului suprem. Sub semnătura lor, lumea a fost reîmpărțită.Astfel au apărut cele cinci ținuturi sfinte ale Noului Pământ:

Retas    – pământul mlaștinilor și al apelor adânci, condus de sultanul Pablo, o lume de abur și mister, unde hoții au                     devenit ordine și libertatea a fost lege.
Moksa  – regatul gheții și al înalturilor, stăpânit de țarul Hassan, unde dragonii de aur dorm sub stânci și vântul                           poartă amintirea focului primordial.
Prakriti – patria pădurilor vii, condusă de Donul Marduk, un loc în care copacii au suflet și umbrele vorbesc.
Kama     – ținutul grădinilor și al orașului sacru Dilmun, condus de împăratul Christian și urmașii săi, păstrătorii                          templului înțelepciunii – locul unde s-au născut gemenii: Osirian și Othin.
Manas   – tărâmul stâncilor și al vânturilor cerești, în care îngerii au zidit Castelul Valhol, stăpânit de regele                                   Vladimir, sanctuarul cunoașterii și al judecății.

Cinstea, legea și lumina erau păzite de Armata Cerurilor, o armată de păzitori invizibili care vegheau legile Torahului. Timpul lung al păcii s-a numit Epoca Armoniei.

Dar legendele spun că nici o armonie nu durează veșnic. Undeva, în focul muntelui Rartri, un spirit întunecat numit Athar — născut înaintea oamenilor, în prima zi a lumii — aștepta clipa reînvierii. Misterele focului ardeau în el, iar puterile sale străbăteau adâncurile ca un ecou uitat de cer.

Și tot legendele spun că el nu se putea elibera decât prin oameni, prin nesupunerea și neascultarea lor — semințele fragile ale ruinării. Două inimi neștiutoare aveau să deschidă poarta. Și cele două inimi au fost copiii luminii, gemenii din Dilmun.

De atunci, o forță nevăzută a învăluit lumea. Ceea ce a fost ascuns se pregătește să iasă din nou la suprafață. Alianțele prăbușite dintre regate se refac, iar umbrele vechilor zei se întorc printre oameni, purtând nume noi.

Aceasta este povestea ridicării și a prăbușirii unui nou ciclu. Povestea unor copii care au deschis calea spre infern. Povestea celor ce s-au crezut nemuritori — și a celor care i-au pedepsit.

Și, mai presus de toate, este povestea legăturii dintre lumină și întuneric, a singurului fir care ține lumea în echilibru: iubirea.